Lăzărița – Obiceiul primăverii la bulgarii romano-catolici din Banat

În fiecare an, în sâmbăta Floriilor, comunitățile bulgarilor romano-catolici din Banat păstrează vie o tradiție străveche: sărbătoarea numită Lăzărița. Cu origini adânc înrădăcinate în obiceiurile populare de primăvară, acest ritual simbolizează reînnoirea naturii, dar și speranța adusă de Înviere.

În această zi specială, fetele tinere – numite lăzărițe – îmbracă straie populare tradiționale, specifice zonei bănățene și identității bulgarilor palćeni. Împodobite cu flori, panglici și broderii, ele pornesc din casă în casă, colindând prin sat, pe la vecini, rude și cunoscuți.

Lăzărițele cântă cântece tradiționale cu teme religioase și simbolice, unele dedicate logodnei și căsătoriei, altele evocând miracolul biblic al învierii lui Lazăr de către Iisus Hristos în Betania. Versurile sunt păstrate cu grijă din generație în generație, în limba specifică comunității:

„Á-ma, Nevu i nevestu, Lázare / Imaš monče kumašestu, Lázare…”

sau

„Marija sas Mandalina, Lázare / Pusretili sa Guspudina, Lázare…”.

Acest obicei, plin de culoare și spiritualitate, nu este doar un act de rememorare a trecutului, ci și o formă de afirmare a identității culturale. Lăzărița unește credința, tradiția și comunitatea, fiind una dintre cele mai frumoase expresii ale patrimoniului imaterial din Banatul românesc.

Text adaptat după Petronela Shehabi.